După amputație sau intervenții chirurgicale complexe durerea este normală și dispare în timp, cu tratament adecvat și program de recuperare gestionat foarte bine alături de medicul specialist. Un tip de durere pune însă probleme și poate afecta confortul pacientului, dar și recuperarea mai rapidă: durerea fantomă. Durerile fantomă după amputație sunt considerate normale mai ales dacă membrele au fost amputate recent, însă în anumite scenarii clinice pot fi semnal de alarmă și o reevaluare medicală e necesară.
Dacă membrul amputat doare în continuare, deși fizic nu mai e prezent și nu mai e legat de corp, s-ar putea să fie vorba despre celebrele dureri fantomă. Cum le spune și numele, durerile fantomă sunt niște dureri care nu prea ar trebui să existe. Și cu toate acestea pacienții care au trecut prin amputație le raportează și așteaptă să fie tratate.
Durerile fantomă sunt mult mai greu de diagnosticat corect și de tratat, de descoperit cauzele care le-au produs decât durerile obișnuite pornite de la organe, țesuturi, sisteme esențiale din organism care nu mai funcționează corect.
Durerea fantomă la amputarea membrelor. Cauze probabile și simptome asociate
În cazurile grave, în care țesuturile și structurile membrelor sunt afectate în totalitate, medicul specialist poate recomanda amputația. Amputația reprezintă îndepărtarea chirurgicală a unei părți din corp, a unei părți dintr-un membru, de exemplu, cu tăierea osului sau apelarea la dezarticulare, separare prin articulație, la genunchi sau cot.
Imediat după amputație, circuitele nervoase nu sunt „șterse” instant, astfel încât căile durerii și reprezentarea membrului în creier rămân active, cu reorganizare în timp. În urma unei amputații sunt trei fenomene diferite, care coexistă în cele mai multe cazuri: durere fantomă, senzații fantomă, durere în membrul rezidual sau bont.
Durerea fantomă e durerea percepută în partea amputată, e reală ca experiență cel puțin, localizarea însă este „fantomă”. La senzațiile fantomă nu apare durerea, membrul e „simțit” ca fiind prezent – uneori e utilă o astfel de sensação pentru propriocepție (senzația poziției), cu risc crescut de cădere în timp.
Durerile în membrul rezidual sau bont se manifestă ca dureri în țesuturile care există (piele, mușchi, os, nervi), cauzate de o vindecare normală, o proteză nepotrivită sau niște leziuni de piele, infecții, ischemii, neurom.
Revenind la durerea fantomă, ea este neuropatică, creierul doar proiectează semnalele dureroase ca venind dintr-un membru ce nu mai există. Durerile fantomă sunt comune la câteva zile după operație sau chiar la ani și luni de zile după ce s-a finalizat intervenția.
Simptomatologia durerii fantomă include arsuri, senzații de înțepături, furnicături, dureri ascuțite, ca un șoc electric, pulsative, senzații frecvente de strângere ca într-o menghină și crampe, intermitență, intensitate variabilă, frecvență mai mare în lipsa protezei, noaptea, de pildă, coexistență cu hipersensibilitate la nivelul bontului.
Membrul amputat ajunge să doară din cauza secționării nervilor și a neuromelor. Nervii sunt hiperexcitabili (creșterea canalelor de sodiu) și pot descărca spontan, cu „semnale false” către măduvă și creier și dureri la punct fix pe bont.
Măduva va avea sensibilizare centrală, neuronii se activează mai ușor, câmpurile receptive se lărgesc, sunt implicate mecanisme complexe precum activarea NMDA, controlul inhibitor „de sus” se dereglează. În creier, zonele din cortex care „reprezentau” membrul amputat se pot reorganiza (zonele vecine „preiau” teritoriul apropiat), intensitatea durerii fantomă depinde de această corelare.
Stimularea dureroasă din bont sau din zone apropiate poate fi percepută ca fiind din membrul lipsă. Factorii psihologici sau biologici pot amplifica durerile fantomă. De la stres, anxietate, depresie, la un somn prost, totul va influența percepția durerii fantomă în cazul amputației.
Durerea fantomă apare mai frecvent după amputări vasculare (boală arterială periferică), traume, cancer sau malignitate, uneori din motive congenitale. Dureri fantomă putem avea și după intervenții chirurgicale la sân, la ochi, la dantură, mai ales după extracții dificile.
Diagnosticarea durerii fantomă începe cu un examen clinic, în care se vor recomanda investigații medicale, de la hemoleucogramă (CBC) și ecografie la o evaluare psihologică/psihiatrică, pentru tratarea corectă a factorilor care întrețin sensibilizarea.
Diagnosticul diferențial e esențial ca să se excludă infecțiile cutanate, ischemiile recurente, hematomul, pintenii osoși, Sindromul Durerii Regionale Complexe (CRPS), durerile de spate, șold, genunchi din compensare sau proteze nepotrivite cu puncte de presiune și leziuni cutanate.
Semnale de alarmă și tratamente eficiente în cazul durerilor fantomă
Durerea fantomă este întotdeauna un semnal de alarmă dacă e însoțită de: durere în bont care se agravează, de roșeață, ulcerație, secreții abundente, miros neplăcut, febră, de durere severă cu compresie sau proteză, de durere constantă progresivă fără semne cutanate, suspiciunea sau prezența bolilor vasculare, ischemiilor.
Durerile normale după amputație ar trebui să se reducă treptat, în câteva zile, două sau trei săptămâni, cu un tratament adecvat administrat zilnic. Tratarea durerilor fantomă e dificilă și implică utilizarea mai multor metode în funcție de specificitatea cazului și de istoricul medical.
Se tratează mai întâi cauzele de durere reziduală, prin ajustarea protezei, punctelor de presiune, îngrijirea pielii, eliminarea infecțiilor, tratarea neuromului dureros.
Terapiile fizice și de recalibrare a creierului sunt utile și sunt folosite adesea în tratamentele pentru durerile fantomă. Terapia cu oglindă, Graded Motor Imagery (GMI), protocol etapizat, reabilitarea virtuală, desensibilizarea sau TENS (electrostimulare transcutanată) și uneori acupunctura vor avea rezultate bune în caz de durere fantomă.
Analgezicele uzuale, gabapentinul sau pregabalinul, antidepresivele, opioidele, ketamina se vor administra pacienților cu astfel de dureri.
În cazuri mai grave intervențiile și neuromodularea sunt singurele recomandate la început. Stimularea măduvii spinării (SCS), diverse tehnici de neuromodulare (inclusiv stimulare DRG, rTMS/tDCS, PNS) și stimularea nervoasă periferică (PNS) sunt amintite în literatura de specialitate ca opțiuni de tratament.
Când de vină e neuromul se apelează la reinervare musculară țintită (TMR), nervii secționați sunt „rerutați” către mușchi țintă, pentru a le oferi o „destinație” biologică, reducând neuromul și durerea, la interfața regenerativă de nerv periferic (RPNI), grefe mici de mușchi utilizate ca „țintă” pentru capătul nervului.
La MedLife, durerile fantomă de orice tip pot fi tratate și diagnosticate cu ajutorul medicilor specialiști din clinicile și centrele din toată țara. Pacientul care se prezintă la consult are acces direct și imediat la aparatură de ultimă generație, tehnologii moderne, investigații și analize decontate CNAS cu bilet de trimitere sau plătite integral utile în depistarea cauzelor exacte ale durerii fantomă.
RMN, CT, radiografie sau ecografie, alte investigații complexe necesare diagnosticării vor fi efectuate conform unui protocol strict pentru rezultate relevante de fiecare dată, interpretate rapid de medici cu experiență vastă în domeniu.
Cu MedLife programările sunt rapide, online sau telefonic, nu ai liste de așteptări lungi, găsești răspuns la toate întrebările legate de durerile fantomă sau de simptomatologia asociată. Pacienții care vin la MedLife au garanția unui diagnostic adaptat problemelor medicale existente și un tratament personalizat, recomandat mereu doar în funcție de rezultatele investigațiilor și de întreg dosarul medical.
